tmf Liliom Leonce si Lena Casa O scrisoare pierduta papagalita gaitele vaniusa 8 Femei 3surori-baner acasalatata-baner indoiala-baner jacques-baner jocul-baner platonov-baner suntrack-baner Demonstratia Nerantula Printul nefericit Printul nefericit Badaranii Viata nu te intreaba

tmf

Liliom

Leonce si Lena

Casa

O scrisoare pierduta

papagalita

gaitele

vaniusa

8 Femei

3surori-baner

acasalatata-baner

indoiala-baner

jacques-baner

jocul-baner

platonov-baner

suntrack-baner

Demonstratia

Nerantula

Printul nefericit

Printul nefericit

Badaranii

Viata nu te intreaba

Două propuneri interesante pentru week-end la TMF. “Casa” & „Papagaliţa şi curcanul”

afis casa print-copy resize

Teatrul Maria Filotti vă invită în acest week end la două dintre spectacolele sale de referinţă, două titluri importante, „Papagaliţa şi curcanul” de Robert Thomas şi „Casa” de Evgheni Grîşkoveţ şi Anna Matison. Sâmbătă, 27 septembrie, de la ora 18.00 la Casa Tineretului avem plăcerea de a vă prezenta o comedie poliţistă de succes, cu mare priză la public, un text des reprezentat cinematografic, ce alternează momentele comice cu cele de suspans maxim, o cavalcadă de întâmplări stranii, bizare, specifice romanului poliţist. Regia spectacolului este semnată de Radu Nichifor, muzica compusă de Cornel Cristei, iar scenografia si costumele de  Raluca Polea. Din distribuţie fac parte: Monica Zugravu Ivas;u, Marcel Turcoianu, Valentin Terente, Elena Andron, Ramona Gîngă, Adrian Ştefan, Adrian Iacov, Wanessa Radu şi Dan Moldoveanu. Duminică, 28 septembrie, tot de la ora 18.00, la Sala Studio a teatrului, am programat spectacolul „Casa” de Evgheni Grăşkoveţ şi Anna Matison, un text de o extraordinară actualitate, specific dramaturgiei ruse, un excelent amestec între comic şi dramatic, aşa cum este şi viaţa sub toate aspectele ei, un spectacol în care se vor regăsi şi cei maturi şi în mod special cei tineri. Regia aparţine Sânzianei Stoican iar scenografia este semnată de Valentin Vârlan. Spectacolul „Casa” a fost apreciat de publicul brăilean, a fost jucat cu succes pe scene din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării si a beneficiat de cronici pozitive din partea criticii de specialitate. În distribuţie: Alin Florea, Ramona Gîngă, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa, Liliana Ghiţă, Valentin Terente, Corina Georgiana Borş şi Marius Exarhu.

papagalul

Monica Andronescu, Revista Yorick, despre „Casa”: După câteva spectacole reușite, printre care „Ce zile frumoase!” de Samuel Beckett la UNTEATRU București, regizoarea Sânziana Stoican montează la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila un text al lui Evgheni Grișkoveț, unul dintre cei mai în vogă dramaturgi contemporani din Rusia, un dramaturg cu un stil pe gustul publicului din România, propunând un amestec de emoție cehoviană și probleme contemporane, frecventat în ultimii ani de diverse teatre din București și din țară. „Casa”, textul pus în scenă de Sânziana Stoican la Sala Studio a Teatrului din Brăila şi semnat de Evgheni Grişkoveţ şi Anna Matison, este o falsă aventură familială/ personală întru cumpărarea unei… case. Povestea e simplă şi funcţionează pe sistemul bulgărelui care se rostogoleşte şi acumulează stări, sentimente, descoperiri. Iar de la prima scenă – un moment de casnică intimitate în cuplu, când el îi vorbeşte despre visul „măreţ” de a cumpăra o casă, iar ea îi calcă hainele şi-l ascultă plină de înţelegere – până la ultima, când visul s-a prăbuşit şi odată cu el o lume întreagă, spectacolul vorbește despre iluzii, despre neputinţe şi despre aripi frânte. O face însă fără patetism, cu efect, regia mizând în primul rând pe interpretarea actorilor, și construind, prin scenografia lui Valentin Vârlan, un spaţiu perfect funcţional, un interior cald de apartament –  de altfel, foarte simplu, doar un fotoliu şi o lampă –, un interior care se modifică ingenios de-a lungul traseului sisific al celor şapte zile în care Igor caută să împrumute bani pentru casă. Şapte cămăşi pe care le schimbă pe rând marchează cele şapte întâlniri, şapte încercări eşuate, şapte false prietenii descoperite. De la un amic la altul, bărbatul îşi descoperă naivitatea, fără să renunţe la ea. Nuanţat şi bine articulat, Alin Florea construieşte un personaj credibil tocmai prin faptul că nu e un Don Quijote de secol XXI, ci doar un om normal, rătăcit într-o lume profund anormală. Nu e nici patetic, nici sentimental, e doar un bărbat care pare perfect. Un bărbat distribuit în cel mai periculos rol: soţul perfect, cu o soţie perfectă, tatăl perfect, medicul perfect, prietenul perfect, care descoperă într-o zi că lumea nu e deloc p Spectacolul propune, în fapt, o temă subtilă, într-o lume în care traumele sunt mari şi la vedere. Nu, în „Casa” nu e nicio dramă reală, nimeni nu moare, nimeni nu suferă după nimeni, ba, dimpotrivă, există pretutindeni o armonie aproape suspectă. Şi unde e conflictul? Relaţiile se desenează aproape previzibil, familia în care domneşte înţelegerea, soţia care îşi susţine soţul până în pânzele albe, părinţii soţiei care îşi dau ultimul bănuţ de înmormântare pentru casa mult visată, un bărbat care are apartament, maşină, serviciul visat şi căruia într-o zi i se propune să cumpere o casă. Şi de aici totul se destramă. Sânziana Stoican nu accentuează nicio clipă o posibilă linie absurdă a textului, care ar putea transforma casa într-o obsesie stranie. Alege să păstreze textul într-o direcţie a unui aşa-zis firesc al lumii contemporane, în care dezechilibrul stă tocmai în falsul echilibru al confortului zilnic. Alege să vorbească aproape cu mijloacele psihanalizei despre nefericirea fericirii. erfectă. Spectacolul Sânzianei Stoican este reuşit şi face parte dintr-o direcţie aşa-zis minimalistă, agreată de destui regizori de la noi şi de publicul care are nevoie de astfel de poveşti contemporane cu miez.

familie1 resize

 

JoomShaper