Festival cu parfum de Dunăre

Categorie: TMF Accesări: 10229

În mod firesc şi organic, pentru un brăilean născut, crescut şi „sfinţit” de spiritul locurilor, metafora Dunării ca simbol de creativitate şi sensibilitate, pare şi chiar lucian sabados 2este oarecum tocită.

Pentru mine însă, ploieştean de origine, tânjind în mod simbolic după Dunăre sau mare, prezenţa în fruntea unei entităţi culturale atât de reprezentativă pentru teatrul românesc este una care obligă dar şi seduce. Maria Filotti este nu numai o clădire emblematică, ci şi un adevărat focar de spiritualitate, ce coagulează energii, sensibilităţi şi creativitate, atât a celor de pe scenă cât şi a celor din sală.

Există la Brăila un tip de sensibilitate specială care legitimează apariţia în lumea literelor sau a spectacolului a unui Fănuş Neagu, Panait Istrati, Mihail Sebastian dar şi a doamnei Cătălina Buzoianu, Johnny Raducanu sau Nicu Alifantis.

Acest numitor comun, imposibil de definit semantic a intrat şi în gena Festivalului Zile si Nopţi de Teatru la Brăila, începând cu prima sa ediţie. Am fost martor la primele trei ediţii şi fragmentar la celelalte patru în calitate de invitat şi pot depune mărturie asupra unui tipar special de format festivalier şi mai ales de relaţie cu spectatorii. Tot Dunărea “este de vină”, în spaţii largi, bordate de fluvii şi cu împrejurimi de legendă, spiritul devine liber, asocierile se fac în mod aleatoriu, conexiunile spirituale se realizează într-un mod misterios, prieteniile se încheagă şi se dezleagă cu o mecanică particulară. Toate cele de mai sus par nişte alegaţii profund sincere şi poate dezordonate şi nu e de mirare, pentru că la Brăila sinapsele se fac sub guvernarea unor legi specifice mai curând poeziei şi reveriei. Ediţia a VIII a a acestui festival, pentru un nou director, desigur că reprezintă o miză culturală foarte importantă, cu atât mai mult cu cât, acesta este şi selecţionerul unic. Răspunderea creşte într-o progresie geometrică, devenind un fapt cultural complex. Tema ediţiei Mari autori. Mari regizori, ridică şi mai mult ştacheta artistică, astfel că, invitarea unor regizori precum Radu Afrim, Victor Ioan Frunză, Mihai Mănuţiu, Vlad Massaci, Mihai Mălaimare, Cristi Juncu sau Felix Alexa devine un fapt firesc şi o opţiune logică. Şi la nivelul companiilor invitate selecţia îşi propune abordarea excelenţei în teatru, astel că, entităţi teatrale precum Teatrul Bulandra, Teatrul Odeon, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie, Teatrul ACT, Teatrul Masca, Teatrul Andrei Mureşanu Sf. Gheorghe, Teatrul Fani Tardini din Galaţi, Teatrul Municipal Turda şi bineînţeles, Maria Filotti din Brăila, se conjugă într-un mod firesc, pentru a celebra sărbătoarea în teatru. Un festival care se respectă propune spaţii de joc diferite, formule scenice diverse, originale, provocatoare. Sala Mare şi Sala Studio de la Maria Filotti ca şi cocheta Sală a Casei de Cultură a Tineretului, împreună cu spaţii de joc in pleinair, pentru două producţii ale Teatrului Masca, compun o geografie teatrală complexă. Nu pot încheia aceste câteva rânduri fără a menţiona secţiunea teoretică care prin conferinţe, lansări de carte şi mai ales dezbateri între realizatori şi public, încearcă să dea osatura şi coloana vertebrală a întâlnirii oamenilor de teatru. În final trebuie Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, în sensul că această sărbătoare este susţinută financiar şi organizatoric de către Primăria Municipiului Brăila, Consiliul Local Braila şi Teatrul Maria Filotti. Aşadar, doamnelor şi domnilor, între 2 şi 6 octombrie, Capitala Teatrului Românesc se mută la Brăila.

LUCIAN SABADOS

Unic selecţioner şi Director al Festivalului