Un nou început. O nouă şansă

Categorie: TMF Accesări: 11853

                Poate părea prezumţios şi usor patetic titlul, dar este numai o aparenţă. Teatrul este un organism viu, complex, capricios și totuși cu o dinamică și funcţionabilitate Lucian Sabados
concretă. Ne aflăm în plin paradox pe care îl putem folosi în favoarea noastră.

                O trupă teatrală, așa cum este cea de la Maria Filotti, se coagulează, în general, în ani lungi printr-un proces complicat, fără reţete prestabilite. El se şi poate strica ușor, mecanismul, printr-o folosire greşită, neîndemânatică, întâmplătoare şi fără discernământ.

                Efectele acestor disfuncţii pot fi copleşitoare şi chiar ireversibile. Acest pericol fiind direct proporţional cu perioada de timp în care mecanismul artistic este supus hazardului şi lipsei de pricepere.

                Întregul enunţ anterior se referă la o realitate virtuală şi, în nici un caz, explicit sau nu la talentatul colectiv actoricesc brăilean. Este ca o fabulă cu o morală extrem de periculoasă şi care trebuie să ne pună în gardă faţă de lipsa de consideraţie de tandreţe și de motivaţie faţă de actori.

                Şi la Brăila s-a întâmplat ca şi în orice colectiv teatral profesionist să se “gripeze” uşor mecanismul (precizarea cauzelor în acest context chiar nu mai este presantă) şi, tocmai de aceea pentru un nou manager care apreciază şi iubeşte acest colectiv şi această comunitate, miza, provocarea dar şi riscurile sunt foarte importante.

                Au trecut deja două luni și ceva de când am început documentarea minuţioasă asupra potenţialului artistic dar şi tehnic, administrativ şi de management într-o “lungă vară fierbinte”, o perioadă nu numai necesară ci şi privilegiată prin aprofundarea unor realităţi şi a unui specific al zonei şi al oamenilor ce o locuiesc. Figuri de un pitoresc dar  şi de o profunzime specială, oameni extrem de cultivaţi, însă mult prea modeşti, o zonă în care pulsează spiritul şi metafora unui Panait Istrati şi Fănuș Neagu, dar şi dulcea melancolie  şi profunda poezie a lui Mihail Sebastian.

                Oameni, locuri, obiceiuri, numai în aparenţă diferite de ceilalţi români și mai ales Oameni Liberi (se simte magnetismul și vocaţia bălţilor lui Terente), care au timp pentru propriul suflet şi spirit ce se inventează şi reinventează într-un frenetic pariu cu derizoriul şi banalul.

                O comunitate cosmopolită care iubeşte, de multe ori cu pasiune, teatrul, un public exigent care nu poate fi păcălit şi nici ademenit de jocuri facile ale spiritului, aşa că, nici teatrul brăilean cu o impresionantă istorie şi pondere spirituală în patrimoniul teatral românesc nu poate să iasă din această paradigmă spirituală.

                Spuneam mai sus despre lipsa unor reţete prestabilite în pariul cu excelenţa în teatru şi în cultură. Şi totuşi valoarea intrinsecă a trupei, continua motivare  şi afecţiune faţă de ea, provocarea aducerii unor regizori importanţi, fie prin calitatea culturală, fie prin curaj ori palmares şi șmai ales recursul la marile texte şi autori dramatici, toate acestea subsumate unei coerenţe repertoriale şi stilistice, vor clădi în timp construcţii de spirit esenţiale.

                Ne apropiem de deschiderea celei de a opta ediţii a Festivalului Zile și Nopţi de Teatru la Brăila, cu o temă şi o agendă importantă şi cred în continuare că în viaţa unui teatru prezenţa şi valoarea unui festival reprezintă un “reazem” de imagine şi un “depozit” sentimental vital.

Dar pe primul plan este deschiderea primei stagiuni din mandatul meu brăilean şi cred că principalul câştig personal după o carieră de 22 de ani de management teatral şi cultural, este că îmi propun să mă reinventez încercând să scap de “zgura” unor depinderi  şi habitudini manageriale, de ademenire a unor modele şi mecanisme șde conducere şi de gândire deja exersate, în încercarea responsabilă de a îmi recăpăta luciditatea, o oarecare limpezime şi chiar “ingenuitate” în relaţia cu colegii actori  şi mai ales efortul de fidelizare prin colegii de scenă a unui public care să creadă în noi.

Nu pot și nu vreau să scot din această ecuaţie a pariului meu cu revenirea excelenţei teatrale la Brăila, pe principalii parteneri, Primăria şiConsiliul Local Brăila, cei care mă cauţionează, atâta timp cât și eu voi reuşi în demersul meu managerial şi “pentru că toate aceste trebuiau să poarte un nume” ca la orice început, mai ales al acestui prim articol de fond, într-un nou, modern, inteligent şi mult așteptat format de site, să ne ţinem reciproc pumnii, noi, slujitorii teatrului şi dumneavoastră spectatorii, cei cărora le dedicăm energia, talentul şi pasiunea muncii noastre.

Şi nu uitaţi, Teatrul înseamnă cel puţin pentru mine, Poveste, Comunicare şi mai ales Emoţie, multă emoţie. Aşadar de data asta nu mă feresc de expresii tocite pentru că uneori şi acestea au farmecul lor atunci când ţi le asumi, Gong, sus cortina şi să vină Comedianţii!

                Lucian Sabados – Managerul Teatrului

                La început de stagiune…

foto tmf-bogdan tache