tmf Liliom Leonce si Lena Casa O scrisoare pierduta papagalita gaitele vaniusa 8 Femei 3surori-baner acasalatata-baner indoiala-baner jacques-baner jocul-baner platonov-baner suntrack-baner Demonstratia Nerantula Printul nefericit Printul nefericit Badaranii Viata nu te intreaba

tmf

Liliom

Leonce si Lena

Casa

O scrisoare pierduta

papagalita

gaitele

vaniusa

8 Femei

3surori-baner

acasalatata-baner

indoiala-baner

jacques-baner

jocul-baner

platonov-baner

suntrack-baner

Demonstratia

Nerantula

Printul nefericit

Printul nefericit

Badaranii

Viata nu te intreaba

Zile şi Nopti de Teatru la Brăila 2013, ziua a IV a

CATALINA

Cea de a VI a zi a festivalului brăilean a fost una plină de evenimente deosebite, în Foyerul Mare al Teatrului, de la ora 16.00, a fost evocată istoria unui spectacol, Chira Chiralina, realizat în 1996 şi rememorată întâlnirea cu doamna Cătălina Buzoianu, un comentariu subiectiv şi sentimental la 17 ani de la premieră. Au fost prezentate şi comentate fragmente video din spectacol, precum şi filmul realizat de regizoarea Anca Cismaru, Cătălina Buzoianu, regizor al lumii. Despre Cătălina Buzoianu şi marile sale spectacole , despre Panait Istati şi lumea Mediteranei au vorbit domnii Victor Ioan Frunză, regizor, Ion Bălan, fost Director al Teatrului Maria Filotti, profesorul Ioan Munteanu, doamna Carmen Stanciu, profesor univ. UNATC şi bineînţeles, actorii din distribuţia spectacolului Chira Chiralina. Moderator al discuţiilor a fost domnul Lucian Sabados, Director al TMF.

scene din viata bun

Cele două spactacole programate în festival, Scene din viaţa insectelor, regia, Victor Ioan Frunză şi Urâtul, regia Vlad Cristache au reprezentat un real suces, Sala Mare a Teatrului şi Sala Studio fiind neîncăpătoare, în termeni consacraţi, s a jucat cu casa închisă! Două spectacole excepţionale, în prezenţa regizorilor, a celor doi regizori care în perioada imediata următoare, urmează să monteze pe scena brăileană.

Astăzi, vineri, 4 octombrie de la ora 20.30, vă propunem un spectacol tulburător! Teatrul de Comedie cu Urâtul, regizat de Vlad Cristache

Marius Stanescu 3

Urâtul   vorbeşte cu  cinism despre pierderea identităţii individuale într-o societate superficială dominată de imagine. O lume în care isteria pentru “faţa perfectă“, echivalentă cu succesul profesional, social şi sexual, dă naştere unor “oameni – produs” debusolaţi şi depersonalizaţi. În urma operaţiei estetice, Lette devine modelul de success unanim acceptat într-o societate de consum în care totul se vinde, iar ambalajul cel mai frumos vinde cel mai mult. Frumuseţea proaspăt dobândită îl ajută să obţină tot ce şi-ar putea dori: bani, faimă, admiraţie, sex… dar pe drum pierde ceva esenţial, se pierde pe sine. În spatele umorului acid se naşte o întrebare majoră: cine sunt eu într-o lume în care cu toţii arătăm la fel? Un spectacol în regia lui Vlad Cristache, cu Marius Stănescu, Delia Nartea, Constantin Cojocaru şi Silviu Debu.

Ziua a III a de Festival, Scene din viaţa insectelor, un spectacol de Victor Ioan Frunză, Oameni, fluturi, greieri şi furnici – Milioane de specii. O singură viaţă

de Alina Epingeac, Revista Yorick

Ne adorăm copiii ca pe lumina ochilor, facem sacrificii de dragul lor şi muncim din zi şi până-n noapte să agonisim. Visăm la o familie frumoasă şi la un cămin fericit, oricât ar fi de mic. Aparţinem unei naţii în numele căreia ne sacrificăm cu onoare. Iubim, trăim, suntem mai devreme sau mai târziu prădaţi şi ne stingem cu o ultimă arie sublimă. Suntem scorpioni, gândaci, greieri, fluturi, furnici, nimfe şi paraziţi. Sau poate oameni? Vieţuitoare de o specie sau alta, diptere, moluşte, coleoptere, arahnoide şi homo-sapiens ne ducem existenţa cu egoism, ghidaţi de aceleaşi legi ale firii pentru care frumosul şi sublimul sunt doar categorii estetice, inventate din nevoia stupidă de clasificare şi de ordine. Entropia îţi vede de drumul ei constant şi o interesează prea puţin ce înseamnă dreptatea.

Foto Adriana Grand

Foto Adriana Grand

Moftul unora e raţiunea de a trăi a celuilalt, plăcerea mea înseamnă chinul tău şi o viaţă este egală cu o alta. Natura nu ne bagă în seamă pe niciunul dintre noi atât de mult cât ne-am dori. Moara continuă să macine, iar rândul nostru vine inevitabil, indiferent cât de abili suntem la fentat soarta. Greutatea, înălţimea, raţiunea, gândirea sau sentimentele sunt doar noţiuni abstracte în faţa tăvălugului existenţial. Oameni şi insecte, laolaltă, ne naştem, iubim şi murim.

Cum să spui povestea asta tristă şi adevarată fără să işti disperare, depresie sau sentimentul atât de perfid al inutilităţii? Cu umor, evident! Cu personaje comice, songuri duioase, ironie inteligentă şi câteva scene “Din viaţa insectelor”. Ne e mai la îndemână să ne uităm la noi înşine sub formă de furnici, fluturi sau nimfe şi acceptăm cu sufletul uşor parabola scorpionului şi gluma seacă a celor doi melci. Mai devreme sau mai târziu ne primim cu toţii porţia de augustă fericire fulgurantă pentru ca apoi să servim drept cină la masa unui mai-mare de-al nostru. “The circle of life” nu e de fapt o celebrare a mamei natură; “wheel of fortune” nu e neapărat roata norocului care împarte premii în stânga şi în dreapta. E şi ruleta rusească nemiloasă, aleatorie, care aplică sec legile simpliste ale hazardului. Ei, şi se face că timp de o oră şi jumătate am râs cu poftă de toate astea. M-am bucurat cu un copil la Disneyland de o seară de teatru atât de tânără în spirit, proaspătă în formă, puternică în expresie şi profundă în sens.

Foto Adriana Grand

Foto Adriana Grand

Directorul de scenă Victor Ioan Frunză alege încă o dată spaţiul de la Centrul Cultural pentru Unesco “Nicolae Bălcescu” pentru echipa de tineri actori pe care o coagulează cu fiecare nou proiect. După “Furtuna” şi “Familia Tot”, o nouă miniatură preţioasă îşi găseşte locul în suita care acompaniază Îngerii din America poposiţi la Teatrul Metropolis – cel mai complet şi mai bun spectacol din Bucureşti, în opinia mea. „Misterul psihedelic şi muzical” de Karel şi Josef Capek e cea mai de soi plastilină în mâna lui Victor Ioan Frunză şi a Adrianei Grand. Imaginaţia face casă bună cu umorul, la fel cum soluţiile simple uimesc prin efect. Dacă decorul se rezumă la un practicabil şi multă folie de plastic, elementele de recuzită şi costumele sunt pur şi simplu un spectacol în sine – femelele flutur îmbrăcate cu ultima fiţă de club (cizme cu ţinte şi fuste cu paiete), gândacii gunoieri şi guguloiul lor perfect din deşeuri menajere, scorpionul cu o întreagă instalaţie de tortură, greierele crăcănat căruia nu-i lipseşte nici măcar mica vioară, paraziul care se îndoapă la minut, comandoul de furnici, nimfa care luminează feeric şi melcii ciclişti. O paradă a detaliilor, a materialelor şi a caracterizărilor fulger printr-o cheie oferită pe tavă. Descopeream anul trecut în „Familia Tot” poezia cartonului şi posibilităţile de a spune o poveste din cutii. În „Furtuna” admiram forţa metaforei câtorva becuri chioare care atârnă din tavan. Acum nu pot decât să continuu lista cu magia cauciucurilor taiate, a căştilor de plastic şi efectul de lupă al reflectorului mobil care de unul singur, în mâinile actorului, face treaba unei camere e filmat.

Foto Adriana Grand

Foto Adriana Grand

E genul de spectacol stratificat care se adresează pe diferite voci tuturor. Nu putea fi, însă, realizat decât cu actori inteligenţi, cu un puternic simţ al auto-ironiei şi al penibilului. Atât de asumat joacă Sorin Miron melcul nătâng şi greierele limitat, încât nu râzi de râsul lui, ci împreună cu el. Un actor atât de carismatic şi de serios care te cucereşte printr-o singură privire inocentă.  Nicoleta Hâncu, efemerida preşcolară care îşi dă măsura talentului artistic şi la pian, şi în poante, şi vocal, şi poetic, exact ca la serbarea de sfârşit de an, stângaci şi dulce, dulce de tot, se ia atât de în serios, încât aproape că te umpli de mândrie în scaun ca o bunică sincer emoţionată. Alexandra Fasolă face un cuplu comic savuros cu Adrian Nicolae când adoră până în adâncul sufletului agoniseala strânsă cu greu sub formă de bilă de bălegrar. În ritm de tango, doi gândaci, un bariton şi o soprană, cântă pătrunşi de sentimente de mândrie „Extaz şi gunoi”. Versatil şi cu stăpân pe mijloacele sale, Adrian Nicolae se joacă de-a parazitul, melcul, fluturele şi gândacul. Are atâta umor, încât să deceleze milimetric poanta din context – un veritabil interpret cu simţ brechtian, care descoperă cu fiecare nou rol mecanismele actorului – atât de rar întâlnit pe scenele româneşti – care ştie să joace nu doar din stomac, ci folosindu-şi mintea. George Costin glisează foarte firesc între real şi imaginar; e vagabondul bahic care în loc de tichia Nebunului are gluga unui paria de gang; vede, simte şi filosofează în noapte. Apoi devine scorpionul-terminator – spaima greierilor, ucigaşul cu sânge rece care nu face altceva decât să îşi iubească fiica – tandru şi stupid ca orice părinte.

„Din viaţa insectelor” este ca un basm de Hans Christian Andersen – o istorie crudă şi dură, plină de sens, ascunsă în spatele unei poveşti pentru copii. Îndrăznesc să spun că Victor Ioan Frunză îl depăşeşte în măiestrie pe celebrul scriitor danez – pentru că nu e cinic, însă are umor.

Zile şi Nopti de Teatru la Brăila 2013, ziua a II a

o-noapte-furtunoasa-y1

 

 

Bună ziua,

Astăzi avem doua anunţuri foarte importante pentru dumneavoastră:

1. Spectacolul „O noapte furtunoasă” al Teatrului Masca din Bucureşti în regia lui Mihai Mălaimare, nu va mai avea loc pe Esplanada din cauza temperaturilor foarte mici. Spectacolul se va juca la aceeaşi oră 16:30, dar în foaierul Casei de Cultură a Tineretului. Vă aşteptăm cu drag!

2. În cazul spectacolului „Omul cu chitara” de la Teatrul Municipal Turda, spectacolul nu se va mai juca cu gradene pe scenă ci cu publicul în sală. Această decizie vine în urma dorinţei publicului, care a cerut un număr mult mai mare de bilete faţă de cele puse în vânzare. Respectăm decizia, din dorinţa ca un număr cât mai mare de iubitori de teatru să poată fi martori la acest spectacol minunat în regia lui Mihai Mănuţiu şi la superba evoluţie a lui Marius Bodochi. Biletele se pot găsi la Agenţia Teatrului şi la intrarea în sala de spectacole.

De asemenea ţinem foarte mult să vă mulţumim şi pentru ziua de ieri, toate cele 3 spectacole au avut săli pline şi un public minunat, sperăm că spectacolele propuse au fost pe placul vostru şi sperăm că am dat startul unui început promiţător de festival.

În prima zi de Festival, Mai întâi te naşti, un excelent spectacol semnat de Radu Afrim, Casa de Cultură a Tineretului, Miercuri, 2 oct. ora 20.30

MAI ÎNTÂI TE NAȘTI 1

 

La MARGINE, acolo veţi ajunge, dacă porniţi pe drumul deschis de Radu Afrim, odată cu venirea pe lume a spectacolului de la Sf. Gheorghe. Numai cu trupa lui Andrei Mureşanu, aflată mai mult ca niciodată la MARGINE / LIMITĂ, acest regizor putea construi o lume a fiinţelor umile care trăiesc ca şi cum ar fi centrul universului. Spune-mi cu cine eşti vecin ca să-ţi spun pentru ce te-ai născut. Cele şapte personaje dinMai întâi te naştisunt toate vecine cu stelele căzătoare ce zboară pe la urechile lor şi par a fi venit pe lume doar pentru a ne spune poveşti ciudate despre VECINĂTATE. Vecinătatea cu iubirea, care le poate ieşi oricînd în întîmpinare, în valuri-valuri, şi uite aşa te poţi naşte pentru a gusta din farmecul discret al dragostei printre boscheţi. Vecinătatea cu boala, care şchiopătează, micşorează, însingurează, filozofează. Vecinătatea cu viaţa, care se cere trăită, pur şi simplu, mai ales atunci cînd te îmbolnăveşti de iubire şi descoperi că te afli în toiul procesului de dispariţie.

E greu să faci comedie cu personaje care se mişcă în vecinătatea unor teme ce sună destul de grav, dar Radu Afrim a mizat tocmai pe substanţa paradoxală a comicului din scriitura danezei Line Knutzon. Fiinţe lirice, personajele din
Mai întâi te naştisunt un amestec ciudat între candoare şi neobrăzare, defulare şi înfrînare, duioşie şi nebunie, melancolie şi veselie, înţelepciune şi imperfecţiune. Mai ales între înţelepciune şi imperfecţiune. Deşi pline de handicapuri, toate aceste stranii apariţii slobozesc fiecare cîte un adevăr răvăşitor despre misterele vecinătăţii lor. Mai rămîne de spus doar că toate poveştile ciudate despre vecinătate se derulează ca secvenţele unui trăsnit film suprarealist, aşadar, cuMai întâi te naşti, discursul artistic al lui Radu Afrim a ajuns periculos de mult în vecinătate, în vecinătatea cinematografiei.

http://www.sensotv.ro/arte/Spectacole-2810/mai-intai-te-nasti-fnt-2011#/0

Spectacolul a fost prezentat în mai multe festivaluri naționale și internaționale, printre care și cel de la Plymouth, U.K!

PARCUL – Spectacolul Teatrului Masca, Avanpremieră la Brăila Miercuri 2 octombrie, Sala Mare, ora 18.00

Parcul

Fiecare capitală are, între emblemele sale un parc, în imaginea căruia se adună tot ceea ce este frumos, adevărat, liniştitor în viaţa locuitorilor săi.  Un parc înseamnă pomi, iarbă, flori, păsări şi oameni ca într-o uriaşă arcă a lui Noe, care călătoreşte pe apele nestatornice şi ticăloase ale vieţii către destinul adormit al nopţii. Un parc este însă, mai mult decat orice, sufletul unei comunităţi, locul în care liniştea nu se cumpără ci, ca într-o ideală societate se poate lua cu toptanul şi este destulă şi mereu pentru toată lumea.Parcul este sufletul generos al unei naţii. Bucureştii au Cişmigiul şi îl vor avea pentru totdeauna.

Spectacolul nostru încearcă să pătrundă in inima acestei oaze fără pereche şi aduce la un loc imagini vii ale unor epoci care s-au scurs peste el, peste noi toţi, şi, ca într-un uriaş şi fantastic bal, coexistă şi definesc splendida construcţie care este sufletul românesc. Dacă veţi vedea PARCUL veţi înţelege poate de ce România se încăpăţânează să existe ca o grădină a Maicii Domnului, căci PARCUL este chiar mai mult decat un spectacol, este o fereastră deschisă către viitor. Puteţi fi liniştiţi şi, în măsura posibilului chiar fericiţi: România, acest extraordinar PARC în inima tuturor tulburărilor şi răutăţilor de neimaginat ale  lumii va dăinui. În PARCUL nostru fanfara va cânta mereu Valurile Dunării şi noi vom dansa şi vom muri şi vom reinvia pentru a dansa mai departe, aşa cum dansam încă de pe vremea în care AICI se plămădeau marile mituri ale omenirii, în care, chiar dacă numai noi cei care dansăm mai credem nu înseamnă că nu sunt adevărate, nu înseamnă că nu s-au petrecut, nu înseamnă ca nu sunt ale noastre.

Pe planeta Pământ, atât de frumoasă şi de albastră şi atât de pierdută în nesfârşitul cerurilor, există un locuşor cât o boabă de mac în care dansează frenetic toate speranţele noastre. Dacă veţi vedea PARCUL, puteţi muri liniştiţi, nimeni AICI nu a trăit degeaba!

Spectacol eveniment în aer liber la Zile şi Nopţi de Teatru la Brăila

O noapte furtunoasa Masca

 

O NOAPTE FURTUNOASĂ de I.L. Caragiale, Joi 3 octombrie, ora 16.30, Esplanadă

Teatrul Masca, înfiinţat în 24 mai 1990, este singurul teatru de gest, pantomimăşi expresie corporală din România. Având o trupă tânără de actori profesionişti, Teatrul Masca este condus de actorul şi regizorul Mihai Mălaimare, doctor în teoria teatrului, absolvent al Universităţii de Artă Teatralăşi Cinematografică Bucureşti, secţiile actorie şi regie de teatru, elev al lui Jean Lecoq, laureat a numeroase festivaluri, atât în ţară, cât şi peste hotare.
În cei 20 ani de la înfiinţare Teatrul Masca şi-a căpătat o reputaţie prestigioasă atât în ţară, cât şi în multele turnee peste hotare, Franţa, Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, USA, Luxemburg, Belgia,Bulgaria, Danemarca, Turcia, Albania, Macedonia.O lume pe care o știam apusă, învie sub ochii noştri, etalându-și sentimentele puternice de iubire și de ură, trăiri intense ce se ivesc uşor, uşor, pe măsură ce se desfășoară reprezentația, de sub albul imaculat al unor, în fond, inocente statui de marmură.

Joi 3 Octombrie, ora 16.30 pe Esplanadă, o piesă clasică din dramaturgia românească va fi transpusă, ALTFEL, de către actorii Teatrului Masca. Opera lui I. L. Caragiale, O NOAPTE FURTUNOASĂ, este adusă în scenă prin tehnica statuilor vivante. 

În atenţia iubitorilor de cultură

tmbbogdan tache

Orice festival care se respectă are şi o secţiune teoretică importantă care dă o statură, credibilitate şi rigoare valorică şi teoretică a selecţiei.
Ca atare transmitem calendarul acţiunilor prevăzute în secţiunea teoretică şi sperăm din suflet să ne fiţi alături la aceste dezbateri care aprofundează fenomenul teatral în prezenţa unor mari profesionişti ai scenei şi ai cărţii de teatru.
Întrucât numărul de locuri disponibile pentru foaierul mare al teatrului este limitat, aşteptăm confirmări de la dumneavoastră privitoare la participarea la aceste acţiuni, pentru a vă rezerva locurile.
Adresa pe care ne puteti gasi este pagina de Facebook şi la agenţia teatrului începând de maine 26 septembrie, orele 11:00.
Secţiunea Teoretică
Vineri 4 octombrie
Teatrul Maria Filotti – Foaierul Mare – ora 16.00
Istoria unui spectacol: Chira Chiralina – 1996, în evocarea emoţionantă a realizatoarei lui, regizoarea Cătălina Buzoianu. Un comentariu subiectiv şi sentimental la 17 ani de la premieră. Vor fi prezentate şi comentate fragmente video din spectacol.
Teatrul Maria Filotti Brăila – Foaierul Mare - Ora 17.15
Lansarea oficială a filmului documentar Continuitate, regia şi scenariul Anca Cismaru, film realizat în colaborare cu Centrul de Creaţie Brăila.
Sâmbătă 5 octombrie
Teatrul Maria Filotti - Foaierul Mare - ora 16.00
Scriitori, Editori şi lansare de carte:
Editura Nemira - De la Manager la Dramaturg: Valentin Nicolau
Fundaţia Camil Petrescu: Lansare editorială a volumului Avram Goldfaden şi teatrul ca identitate de drd. Anca Mocanu. Prezintă autoarea, ce va oferi şi autograf.
Duminică 6 octombrie
Teatrul Maria Filotti Brăila – Foaierul Mare ora 15.30
Masă rotundă: Fănuş Neagu, Fragmente de eternitate
Participă:
- Mihai Ispirescu, dramaturg, Preşedintele Fundaţiei Culturale Moftul Român
- Anita Neagu, fiica scriitorului
- Lucian Chişu, Directorul Muzeului Literaturii Române, critic literar
- Ada Vertan, producător
- Profesor Viorel Mortu
- Profesor Adrian Simion
- Profesor Vasile Zbarcea
- Moderator Lucian Sabados
Vor fi prezentate materiale audio şi video inedite, legate de personalitatea scriitorului Fănuş Neagu şi va fi lansat volumul Jurnal cu faţă ascunsă de Fănuş Neagu, Editura Muzeul Literaturii Române
Notă foarte importantă pentru public: la finalul primelor patru zile de festival, organizatorii invită pe spectatorii cei mai fideli la Dezbaterile festivalului, discuţii neconvenţionale între specialişti şi spectatori, în prezenţa realizatorilor acestora.
Programul dezbaterilor va fi urmatorul
Miercuri 2 octombrie
Casa de Cultură a Tineretului (Foaierul Mare) ora 22.30
Joi 3 octombrie
Casa de Cultură a Tineretului (Foaierul mare) ora 21.30
Vineri 4 octombrie
Teatrul Maria Filotti Brăila - Holul Monumental, parter ora 22.30
Sâmbătă 5 octombrie
Teatrul Maria Filotti Brăila - Holul Monumental, parter ora 21.30
Moderatorii dezbaterilor: Profesor Viorel Mortu, Profesor Adrian Simion, Lucian Sabados, Directorul Teatrului Maria Filotti şi Unic Selecţioner al Festivalului.

Festival cu parfum de Dunăre

În mod firesc şi organic, pentru un brăilean născut, crescut şi „sfinţit” de spiritul locurilor, metafora Dunării ca simbol de creativitate şi sensibilitate, pare şi chiar lucian sabados 2este oarecum tocită.

Pentru mine însă, ploieştean de origine, tânjind în mod simbolic după Dunăre sau mare, prezenţa în fruntea unei entităţi culturale atât de reprezentativă pentru teatrul românesc este una care obligă dar şi seduce. Maria Filotti este nu numai o clădire emblematică, ci şi un adevărat focar de spiritualitate, ce coagulează energii, sensibilităţi şi creativitate, atât a celor de pe scenă cât şi a celor din sală.

Există la Brăila un tip de sensibilitate specială care legitimează apariţia în lumea literelor sau a spectacolului a unui Fănuş Neagu, Panait Istrati, Mihail Sebastian dar şi a doamnei Cătălina Buzoianu, Johnny Raducanu sau Nicu Alifantis.

Acest numitor comun, imposibil de definit semantic a intrat şi în gena Festivalului Zile si Nopţi de Teatru la Brăila, începând cu prima sa ediţie. Am fost martor la primele trei ediţii şi fragmentar la celelalte patru în calitate de invitat şi pot depune mărturie asupra unui tipar special de format festivalier şi mai ales de relaţie cu spectatorii. Tot Dunărea “este de vină”, în spaţii largi, bordate de fluvii şi cu împrejurimi de legendă, spiritul devine liber, asocierile se fac în mod aleatoriu, conexiunile spirituale se realizează într-un mod misterios, prieteniile se încheagă şi se dezleagă cu o mecanică particulară. Toate cele de mai sus par nişte alegaţii profund sincere şi poate dezordonate şi nu e de mirare, pentru că la Brăila sinapsele se fac sub guvernarea unor legi specifice mai curând poeziei şi reveriei. Ediţia a VIII a a acestui festival, pentru un nou director, desigur că reprezintă o miză culturală foarte importantă, cu atât mai mult cu cât, acesta este şi selecţionerul unic. Răspunderea creşte într-o progresie geometrică, devenind un fapt cultural complex. Tema ediţiei Mari autori. Mari regizori, ridică şi mai mult ştacheta artistică, astfel că, invitarea unor regizori precum Radu Afrim, Victor Ioan Frunză, Mihai Mănuţiu, Vlad Massaci, Mihai Mălaimare, Cristi Juncu sau Felix Alexa devine un fapt firesc şi o opţiune logică. Şi la nivelul companiilor invitate selecţia îşi propune abordarea excelenţei în teatru, astel că, entităţi teatrale precum Teatrul Bulandra, Teatrul Odeon, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie, Teatrul ACT, Teatrul Masca, Teatrul Andrei Mureşanu Sf. Gheorghe, Teatrul Fani Tardini din Galaţi, Teatrul Municipal Turda şi bineînţeles, Maria Filotti din Brăila, se conjugă într-un mod firesc, pentru a celebra sărbătoarea în teatru. Un festival care se respectă propune spaţii de joc diferite, formule scenice diverse, originale, provocatoare. Sala Mare şi Sala Studio de la Maria Filotti ca şi cocheta Sală a Casei de Cultură a Tineretului, împreună cu spaţii de joc in pleinair, pentru două producţii ale Teatrului Masca, compun o geografie teatrală complexă. Nu pot încheia aceste câteva rânduri fără a menţiona secţiunea teoretică care prin conferinţe, lansări de carte şi mai ales dezbateri între realizatori şi public, încearcă să dea osatura şi coloana vertebrală a întâlnirii oamenilor de teatru. În final trebuie Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, în sensul că această sărbătoare este susţinută financiar şi organizatoric de către Primăria Municipiului Brăila, Consiliul Local Braila şi Teatrul Maria Filotti. Aşadar, doamnelor şi domnilor, între 2 şi 6 octombrie, Capitala Teatrului Românesc se mută la Brăila.

LUCIAN SABADOS

Unic selecţioner şi Director al Festivalului

Interviu cu Eugen Jebeleanu, actor şi coregraf în Omul pernă

Teatrul Maria Filotti: Cum a contribuit Omul Pernă la dezvolarea ta?                                                                   poza eugen

Eugen Jebeleanu: Omul Pernă a contribuit la dezvoltarea mea, fiind singurul spectacol pe care îl joc deja de 5 ani. Asta îmi permite ca actor să mă iau ca propriu reper al evoluţiei mele, Omul Pernă devenind astfel un fel de control medical în teatru, ca să văd unde mă situez în raport cu timpul care trece şi informaţia sau emoţiile acumulate.

TMF: Ce a însemnat întalnirea cu Radu Afrim din anul 2 de facultate?

EJ: Întâlnirea cu Radu Afrim marchează una dintre cele mai împlinite etape din studenţia mea, poate chiar cea mai interesantă. Ce pot să zic mai mult decât că eu am terminat actorie la şcoala lui Afrim...

TMF: Frumos la Brăila?

EJ: Brăila este oraşul în care mă simt foarte aproape de sufletul oamenilor. În special de cel al echipei de actori. Un oraş misterios şi un spaţiu propice creaţiei şi trezirii simţurilor.

TMF: Cum a venit ideea Companiei 28?

EJ: Compania 28 s-a născut în urma unei alte întalniri şi începutul unei noi etape din viaţa mea. S-a întâmplat la Londra în 2009 când împreună cu actorul/regizorul Yann Verburgh am decis să punem bazele unei companiii teatrale româno-franceze. Iată că la trei ani de la înfiinţare, avem în stagiunea 2013-2014 trei spectacole care se joacă în Bucureşti, unul în Timişoara şi încă 2 la Paris. Deci s-a născut dintr-o necesitate cred şi un strigăt al oamenilor din generaţia noastră spre a ne uni şi a propune un gen de teatru de atitudine şi implicare.

TMF: Paris? Cum? De ce? De când?

EJ: Paris-Bucureşti de 3 ani. Am tot călătorit între aceste două oraşe. Acum însă încep un Master de Regie şi Dramaturgie la Universitatea Paris X Nanterre ceea ce mă obligă să stau în următorii 2 ani mai mult pe teritoriul francez. Evident, pentru a reveni aici apoi, cu o altă încărcătură.

Eugen Jebelanu împreuna cu Yann Verburgh sunt directorii artistici ai Companiei 28, o companie a carei activitaţi a început în anul 2010 cu sprijinul Institutului Cultural Român din Paris. Printre spectacolele realizate se numără „CANIN FéLIN”, „ISADORA expoziţie teatrală”, „Fictiuni mici de Romania”, „dontcrybaby” sau „ALB (white dress code). Eugen Jebeleanu este regizor, actor şi coregraf în prezent stabilit la Paris unde face un Master în Regie.

Mai multe articole...

Subcategorii

Pagina 37 din 39

JoomShaper